Mancaruri celebre

Creme du Barry

Madame du Barry a fost curtezana lui Ludovic al XV-lea, amanta Ducelui de Choiseul, preferata Maresalului de Richelieu, urmasa doamnei Pompadour si protejata Mariei Antoinette. A ramas in istorie datorita cremei de conopida care-i poarda numele: Creme du Barry. Numele Provine de la asemanarea coafurii seducatoarei Madame du Barry cu o conopida. Coafura ei era atat de faimoasa la curte, incat atunci cand crema a fost servita pentru prima data, toti cei prezenti au hotarat sa poarte numele Contesei du Barry.

Sandwich-ul

Lordul Sandwich, pe numele sau John Montagu, un impatimit al jocurilor de noroc, intr-o seara a anului 1792 fiindu-i foame il roaga pe ospatar sa-i aduca friptura de vita intre doua felii de paine ca sa-si poata continua jocul si sa nu se murdareasca pe maini. In acest fel s-a nascut sandwich-ul :)

Puiul Marengo

Se spune ca dupa ce a trecut Alpii calare pe un magar si a invins trupele austriece la MArengo, Napoleon a cerut sa i se pregateasca rapid masa, fortandu-l pe bucatar sa inventeze un nou fel de mancare din putinele ingrediente ramase: pui, cateva oua, rosii, usturoi, ieburi, ulei de masline si creveti. Napoleon a fost atat de incantat de rezultatul inventivitatii bucatarului, incat Puiul Marengo a devenit celebru.

File Wellington

Doua lucruri pot fi spuse despre Wellington. Unu, l-a invins pe teribilul Napoleon la Waterloo, in 1815 si doi, merge foarte bine acompaniat cu un pahar de Bordeaux. Ducele Wellington a concurat cu Napoleon nu numai pe campul de lupta, ci si pe teritoriul gastronomic. "Puiului Marengo" ii opune un adversar pe masura- "File-ul Wellington"

Friptura Straganoff

In secolul al XIX-lea, bucatarul contelui Pavel Straganoff a gasit carnea de vita atat de inghetata incat a trebuit sa o taie in felii neobisnuit de subtiri, inventand astfel "Vita Starganoff". In 1890, la Sankt-Petersburg, aceasta reteta castiga locul intai in cadrul unui concurs gastronomic.

Bruschete (aperitiv de post)

In perioada postului Craciunului unul din aperitivele preferate sunt bruschetele. Usor, rapid, gustos iata cateva din motivele pentru care gatesc bruschete uneori la mic dejun, alteori seara la cina.

Ai nevoie de una sau mai multe rosii (eu am folosit una foarte mare), ceapa verde sau ceapa rosie, ulei de masline, oregano si/sau busuioc si paine feliata (franzela).

Se caleste ceapa taiata rondele in 1-2 linguri ulei de masline si apoi se adauga rosile taiate cubulete. Le mai lasam pe foc 2-3 minute, astfel incat rosile sa nu se decojeasca. Se adauga la final oregano si/sau busuioc si sare.

Painea se prajeste si pe fiecare felie se aranjeaza rosiile pregatite dupa indicatiile de mai sus.

Bruschetele sunt gata.

Pofta mare! la noi a fost...

Un catel de usturoi taiat marunt si amestecat cu rosile ofera bruschetelor o aroma excelenta.

Supa de linte (de post)

Odata cu aparitia restaurantelor in Bucuresti si in cazul meu prin 1997 am facut cunostinta cu supa de linte. La mama in Ardeal nu mai mancasem asa ceva, dar mi-a placut suficient de mult cat sa comand de cate ori ma duc la vreun restaurant care are asa ceva in meniu.

Dupa atatia ani mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa fac si eu acasa, supa de linte. Cumparasem nu demult o punga de linte verde uscata si aveam mustrari de constiinta ca nu fac nimic cu ea. :)

Am pus ochiometric jumatate din lintea disponibila (cam 250g) la muiat vreo 3 ore. Apoi am curatat 2 morcovi, 1 ceapa, o bucata nu prea mare de telina si un pastarnac si le-am pus impreuna la fiert.

Dupa ce au fiert am scurs apa intr-un vas separat si am renuntat la jumatate din ceapa fiarta.
Legumele deja fierte ramase (lintea, morcovii, pastarnacul, telina si 1/2 ceapa) le-am trecut prin blender. Am adaugat apoi apa in care au fiert, sare si niste menta uscata.

Ce a iesit a fost o surpriza placuta. Mai bun ca la restaurant!

Supa este foarte hranitoare si se serveste cu crutoane si lamaie.

In cazul in care aveti linte rosie (disponibila de asemenea in comert) se procedeaza similar.

Pofta mare! la mine a fost....