Citisem in adolescenta o carte, se numea secretul zilei Z, ziua in care aliatii au debarcat in Normandia; dar nu m-am gandit vreodata ca o sa ajung pe meleagurile de unde a inceput castigarea celui de-al doilea razboi mondial
Si totusi …
Cherbourg este un orasel in nordul Frantei, unde probabil singurii romani cu titulatura de turist sunt rudele celor stabiliti aici sau care lucreaza temporar in zona
Nimic nu mai aminteste de razboiul de acum saizeci de ani, poate doar numele unor plaje din zona, denumite in cinstea celor care au luptat pe aici : Utah Beach
Soldatii au plecat demult, bazele militare s-au inchis iar orasul a intra intr-o placuta hibernare
Speram ca prostia, egoismul si rautatea oamenilor nu-l vor mai arunca intr-un cosmar asemanator celui de acum mai bine de saizeci de ani
Dupa cum spuneam, un loc in care nu ai veni, dar din care odata ajuns nu mai vrei sa pleci
Ce ma surprinde cel mai mult aici este vremea , extrem de schimbatoare
Daca ieri dimineata aerul era la fel de rece ca intr-o zi de decembrie acasa in Romania, azi dimineata era caldut, aer de toamna tarzie cu miresme coapte
Inchipuie-ti un loc in care chiar asa schimbatoare cum e, vremea are totusi niste limite, jamais (niciodata) cum ar spune francezul sub 4 grade, dar nici peste 25. In schimb intregul interval il poti experimenta intr-o singura zi
Stradutele sunt tivite cu flori si arbusti, si deseori te surprinzi cautand din ochi tufa de lavanda ale carei parfumuri ti-au invadat pe furis simturile
La un sfert de ora de mers pe jos esti la poalele unui mic munte pe al carui varf sta cocotata o cetate, Intreg muntele este strabatut insa de galerii, despre care iti voi povesti la sfarsitul saptamanii
La un alt sfert de ora in directie opusa ajungi in port , plin de barci si vaporase ancorate. Ochii se vor desfata cautand linia orizontului iar in urechi iti canta vanturile Normandiei
A demain (Pe maine)
Se orneaza fiecare apoi cu felii subtiri de capsune.
